Păcatul Sodomei

O mare majoritate a creștinilor (și nu numai) întrebați fiind „frate, care-i păcatul Sodomei?” cred eu că ar răspunde „homosexualitatea.” Hmmmm! Să fie oare doar atât? Să fie oare mesajul pe care Dumnezeu a vrut să-l transmită judecând Sodoma și Gomora doar „homosexualitatea nu este bună?” Să fi fost 100% din populația de acolo, minus Lot, homosexuală? Dacă acesta era păcatul Sodomei, mă gândesc eu că ar mai fi existat măcar 9 persoane în ăste două orașe, în afară de Lot, care să nu fi împărtășit această orientare sexuală...Sodoma ar fi existat și azi.
Ideea pe care vreau să v-o aduc în atenție este că dincolo de acest flagel al homosexualității care fără îndoială măcina aceste două cetăți, păcatul Sodomei, despre care Dumnezeu spunea că este foarte greu, păcatul Sodomei care a adus judecata lui Dumnezeu asupra acelor locuri care înainte erau ca și grădina lui Dumnezeu, păcatul Sodomei de care se face azi vinovată întreaga societate a fost îngăduința față de homosexualitate; a fost trecerea cu vederea a homosexualității; a fost pasivitatea în fața acestui păcat; a fost tolerarea ei ca mod alternativ de viață.
Mecanismul este foarte simplu: cu fiecare generație care stă pasivă, percepția asupra abominabilului se atrofiază; senzitivitatea în ce privește păcatul dispare și ceea ce odinioară era considerat indezirabil și de neacceptat, azi este tolerat ca un alt punct de vedere, un alt mod de expreimare, sau un mod alternativ de viață. Nu mi-am propus aici să examinez punctual decăderea societății. Accentul pe care vreau să-l pun este asupra pasivității și a compromisului; asupra lipsei de reacție la degradarea societății din partea acelui segment al societății care s-ar presupune să fie sănătos și să reacționeze.
Nu știu câți dintre cei care citesc acest articol sunteți familiari cu principiul entropiei, însă în esență acesta afirmă că entropia (haosul) în orice sistem are TENDINȚA să crească. Așa este și cu lumea în care trăim. Nu trebuie să facem nimic pentru ca haosul să crească! Holocaustul secolului trecut a fost posibil datorită amvoanelor tăcute. (Azi sunt voci care afirmă că nici măcar nu a existat un holocaust. Alte voci spun că Israelul trebuie șters de pe hartă.) De unde nu cu mult timp în urmă, pornografia era considerată o ofensă serioasă, azi nu se vinde nimic fără măcar o „mică” aluzie sexuală. Violența, drogurile, avortul, furtul, minciuna, adulterul, divorțul...toate acestea sunt la ordinea zilei azi și au crescut exponențial în ultimii 25 de ani. Ceea ce în acele vremuri era șocant și oripilant, azi face parte din cotidian și societatea le privește blazată și resemnată cu gândul că „așa-s vremurile în care trăim.”
Spuneam că nu este nevoie să facem nimic pentru ca entropia lumii să crească. Luați drept exemplu o casă: dacă nu este întreținută se dărăpănează și sfârșește prin a se dărâma. Haosul nu trebuie întreținut! Descompunerea societății nu trebuie stimulată! Pur și simplu este de ajuns să ne băgăm mâinile în sân și să-i contemplăm evoluția. Lucrurile se întâmplă de la sine. Pe de altă parte constatăm că efortul pe care trebuie să-l depunem - nu pentru a spori ordinea în societate, nici măcar pentru a o menține, ci pentru a întârzia descompunerea moralei, pentru a încetini instalarea haosului este pe zi ce trece tot mai mare.
Ce rost are atunci să ne zbatem, ne-am putea întreba? Dacă totul este în van, dacă efortul este să întârziem dezastrul și nu să-l înlăturăm, de ce să-l mai depunem? De ce ne-am mai chinui? Nu este mai bine să ne retragem în carapacea noastră creștină și să lăsăm lumea din jurul nostru să decadă?
Vreau să vă dau 2 motive la care să vă gândiți și să le luați în considerare. Unul este enunțat de însuși Domnul nostru Isus când ne spune:

"Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni."

Sarea era conservantul vremii. Oricine vroia să păstreze carnea o vreme mai îndelungată o freca cu sare, sau o punea în saramură. Domnul Isus folosește această imagine pentru a ne comunica menirea noastră. Creștinii se presupune să întârzie putrefacția societății; să conserve morala; să prevină degradarea principiilor fundamentale ale vieții care au fost enunțate de Dumnezeu în Cuvântul Său. Sunt necesare două premise pentru a împlini această menire cu succes: să nu întrerupem contactul cu societatea și să nu ne pierdem capacitatea de a săra. Această a doua premisă este cu atât mai serioasă și mai importantă cu cât avem potențialul să fim lepădați și călcați în picioare de oameni! Vreți să știți de ce Creștinismul este trecut cu vederea și de ce creștinii sunt luați în balon și călcați în picioare de societatea noastră? Pentru că ne-am pierdut capacitatea de a săra!
Al doilea motiv este ilustrat de următoarea povestioară: era într-un cartier din New York un om care pocăindu-se ia hotărârea să poarte pe o pancartă sandwitch mesajul: "Pocăiți-vă căci împărația cerului vine în curând!" El purta pancarta asta de fiecare dată când ieșea pe stradă și toți vecinii din cartier îl cunoșteau ca pe un excentric. După mulți ani cineva îl întreabă, "Domnule, nu vrei să renunți la pancarta asta ridicolă? Nu vezi că nu ai reușit să influențezi pe nimeni cu mesajul tău?" Creștinul îi replică, "Este adevărat că în primii 5 ani am purtat pancarta convins fiind ca am să schimb lumea. Următorii 5 am purtat-o sperând ca măcar câțiva oameni de aici din cartier să fie schimbați de mesaj, însă acum port această pancartă pentru ca lumea să nu mă schimbe pe mine!" Dacă ne uităm la neprihănitul Lot care a supraviețuit Sodomei, vedem un destin cel puțin trist. Dublu incest! Fiicele lui Lot au sucombat imoralității. Urmașii lui, amoriții și moabiții au urmat o cale a distrugerii, o spirală a idolatriei și imoralității.
Asta se întâmplă cu oricine dintre noi care se face vinovat de acest păcat al Sodomei! Este ca o fântână tulbure și ca un izvor poluat. Societatea îl marginalizează și îl calcă în picioare, este luat în derâdere și batjocorit până și de casa lui și sfârșește prin a fi contaminat de sistemul lumesc de valori. Și ce este mai trist este că urmașii lui sunt și mai abitir afectați!
Avem nevoie să fim lumina lumii; avem nevoie să fim sarea pământului!